Angela Similea: Am vrut sa fug de la Cerbul de Aur

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea la Cerbul de Aur '70

Angela Similea: Am vrut sa fug de la Cerbul de Aur

Pentru ca intentiona sa paraseasca Festivalul ,,Cerbul de Aur’’, editia 1970, fara sa cânte, Angela Similea a fost îmbrâncita de Paul Urmuzescu, pentru a intra în scena. ,,Când a început prezentarea mea, m-a cuprins frica si am vrut sa ma întorc si sa fug! În secunda aceea, m-am simtit prinsa de ceafa si împinsa, sutuita, si am intrat împleticindu-ma în scena. A trebuit sa ma opresc putin, pentru a-mi restabili echilibrul, m-am dus la microfon, nu stiu cum am cântat si, când am iesit si m-a prins cineva în brate, aproape ca lesinasem!’’
,,Cine era cel care îmi daduse sutul în spate? Paul Urmuzescu, care, lucrând cu mine un an de zile, a realizat ca as fi în stare sa fug! Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când cânt pe scena, dar eu consider, totusi, ca asta a fost adevaratul meu debut., în ’70. Atunci am hotarât sa-mi dedic tot timpul muzicii si o tratez ca pe o profesie’’.
Angela Similea participase si în anul 1969 la preselectia pentru ,,Cerbul de Aur’’. ,,Tudor Vornicu adusese o renumita profesoara, madame Mireille, de la un conservator din Paris, pentru a hotarî cine sa mearga la ,,Cerbul de Aur’’. Ulterior, mi s-a comunicat ca doamna Mireille a ales-o pe Luminita Dobrescu pentru anul ’69, dar, pentru anul urmator, a zis: <> Acea fata eram eu! Dar nu puteam sa plec; cine ma trimitea pe mine un an la Paris, pentru studii muzicale, mai ales ca eram dintr-o familie modesta, fara relatii, fara functii importante? Imediat dupa ce am terminat liceul, am fost angajata la o întreprindere, la sectia financiar, unde lucram la calcularea salariilor. Faceam totul cu constiinciozitate, dar o faceam numai ca trebuia sa o fac, pentru ca mai aveam doi frati mai mici si doar tatal meu mai lucra, deci era o perioada foarte grea pentru noi, când trebuia sa am si eu un venit cu care sa ajut acasa. Am fost angajata acolo vreo cinci ani, pâna în ’70’’.
,,Am cântat alaturi de fomatia ,,Boney M!’’
,,În 1977, am fost invitata la un show de televiziune, la Hamburg. Acolo am avut un succes foarte mare si casa de discuri EMI mi-a oferit un contract pe 6 ani. Atunci am participat la un spectacol, alaturi de formatia <>. Impresarul lor a insistat 6 luni ca sa închei contractul cu acea casa de discuri, dar o clauza era foarte importanta pentru mine si nu puteam trece peste ea: nu aveam voie sa cânt nicaieri fara acordul lor, nici macar la mine în tara! Poate as fi avut o sansa sa devin o mare vedeta internationala, ca, altfel, n-ar fi insistat ei 6 luni pentru încheierea acestui contract si în niste conditii zdrobitoare; dar nu regret, pentru ca eu m-am considerat la cota maxima, aici. Cu ocazia acestui contract, mi s-au oferit cei mai multi bani din viata mea!’’.
,,În tara, am avut parte de conditii foarte grele în turnee. Îmi aduc aminte ca eram odata la Caracal, într-o sala a armatei, unde nu se facuse niciodata cald. Eu am respectat întotdeauna publicul si n-am iesit niciodata în pulover sau palton, desi spectatorii erau în sube si cu caciuli în cap! Acolo, însa, n-am rezistat decât trei cântece, pentru ca vedeam cum aburii pe care îi scoteam se transformau în mici fulgi de nea! Înghetau pe loc; adica, efectiv, îmi ningea din gura! Dupa trei cântece, i-am rugat pe spectatori sa-mi permita sa-mi pun paltonul pe mine si am cântat în continuare. Acest frig bineînteles ca a daunat coardelor mele vocale’’.
,,Dupa ce am jucat doi ani în musicalul <>, am facut o pareza a coardelor vocale!’’
,,Am facut doua musicaluri: <>, cu Stefan Iordache si <>, dupa <> de Mihail Sebastian. În <>, plângeam foarte mult pe scena, cântând, si nici nu mi-am dat seama când, din cauza efortului, mi-am afectat coardele vocale. Dupa doi ani, m-am trezit cu glasul bolnav, cu o ragusala permanenta. A fost un fel de pareza a coardelor vocale si O.R.L.- ista mea mi-a explicat ca, din cauza efortului si a secretiilor care apar în momentul plânsului, cu coardele în functie, ele s-au îmbâcsit si, în loc sa mai fie paralele, sunt într-un usor V. Si acum, înainte de a cânta, trebuie sa ma încalzesc serios!’’

Blitz Magazin anul IV , nr. 112, 1995

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu