Angela Similea – Din dragoste pentru muzica

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea – Din dragoste pentru muzica

“Angelisti”, fiti pe faza! Idolul vostru va pregateste o surpriza

La 30 kilometri de Bucuresti, intr-o vila cocheta cu vedere spre lac, cu vie si gradini bine intretinute, Angela Similea si sotul ei, omul de afaceri Victor Surdu, culeg roadele toamnei.
Pentru vedeta noastra, viata la tara inseamna liniste si relaxare. La 61 de ani, Angela Similea a a invatat sa aprecieze mai mult ca niciodata micile minuni ale vietii – venirea toamnei, surasul sincer al nepotilor ei, imbratisarea calda a fiului sosit din SUA, intr-o scurta vizita. Angela este o femeie discreta, care sta departe de presa si acorda foarte rar interviuri. Fanii ei stiu asta.
Din pacate, in ultimul timp aceste aparitii au fost tot mai rare, iar cantecele marii rasfatate a publicului din anii ’70 -’80 sunt rar difuzate de posturile comerciale.
Slagarul “Sa mori de dragoste ranita”, compus de Marcel Dragomir (text:Aurel Storin), a fost declarat de public, in anul 2000 , melodia secolului XX. Sutele de cantece lansate timp de 40 de ani de Angela Similea au ramas, in mare parte, numai in colectia si in memoria fanilor ei. Angela nu a invinuit pe nimeni, dar, cu discretia care o caracterizeaza, a refuzat ani buni sa mai apara pe scena. Si-a ascuns cu demnitate mahnirea, in timp ce fanii ii cereau insistent revenirea.
In 2005, cand a simtit ca lucrurile s-au mai asezat, a revenit pe piata muzicala cu albumul intitulat “Lumea mea”, realizat in colaborare cu Ovidiu Komornyik, iar acum pregateste o noua lansare.
Reader’s Digest a reusit sa stea de vorba cu Angela Similea despre lucrurile care se intampla in muzica, despre iubire si valori care nu pier.

RD: – O vreme ati stat in expectativa, dar in 2005 ati revenit pe scena dupa ce ati simtit ca lucrurile s-au mai asezat. In ce fel?

Angela Similea:
– Privind in urma, incerc sa inteleg. Odata cu “gaura din steag” s-a produs un fenomen greu de explicat: intregul nostru sistem de valori si-a pierdut axialitatea. In acest cutremur, chiar si arta era impartita in “inainte” si “dupa”. Erau ocolite criteriile valorice, intr-o atitudine ce era probabil rezultatul unui soi de ratacire sau nevoie de regasire. Era blocata calea de acces a artistului la public prin decizii care impiedicau ridicarea cortinei.

RD: – Ati primit mesaje de sustinere in aceasta perioada?

Angela Similea:
– Sigur. Am fost coplesita, de-a dreptul, de mesaje de sustinere, de chemare, venite dinspre public, de la cunoscuti sau anonimi: “Doamna Angela, cui ne lasati?” Poate parea incredibil, dar e un strigat de disperare, nu?
Nu puteam ramane indiferenta.

RD: – A fost Ovidiu Komornyik ambasadorul acestei chemari?

Angela Similea:
– Da, el mi-a propus o colaborare si rezultatul a fost albumul “Lumea mea”, care s-a bucurat de mare succes, inregistrand vanzari record, desi nu a fost difuzat de radiourile comerciale. Se pare ca nu figurez in “target-ul” lor. Exceptie sunt Radio Romania Actualitali si Radio Romantic.

RD: – Fanii dumneavoastra vor avea parte de o surpriza. Cand se va intampla asta?

Angela Similea:
– Alaturi de Casa de Productie Ovo Music, lucrez la volumul al doilea din colectia Angela Similea – anii 70 si sper, din tot sufletul, ca albumul sa ajunga pe piata cat mai curand. Imi doresc ca totul sa fie gata acum, in luna noiembrie. In aceeasi echipa pregatesc, alaturi de Ovidiu Komornyik, un CD ce va contine in special duete, alaturi de piese noi. Ne aflam in etapa muncii efective.

RD: – V-ati programat turnee in tara?
Angela Similea:
– Sigur. De fiecare data traiesc o imensa bucurie la reintalnirea cu publicul. Voi avea concerte la Onesti, Arad si Focsani.

RD: – Ati apelat vreodata la binefaceriIe chirurgiei estetice?

Angela Similea:
– Sunt o sustinatoare a frumosului si a femeii, careia m-am straduit sa ii vin in ajutor, prin mijloacele accesibile mie. De ce? Pentru a o ajuta sa creada in visele ei si pentru a-i insenina zarea. Nu resping beneficiile medicinii moderne asupra imaginii, dar personal, nu, inca nu am apelat la ea.

RD: – Apareti foarte rar in public, acordati cu greu declaratii presei, nu va dati cu parerea la televizor asa cum fac multe celebritati. De ce?

Angela Similea:
– In intreaga mea cariera am considerat ca orice as avea de spus, pot exprima cel mai bine pe scena, cantand.
Versul si melodia, pe care le-am slujit, insufletindu-le, mi-au fost ambasadori, sustinandu-mi nu doar visele si simtirea, dar si convingerile sau indoielile si totodata acumularile mele in timp.

RD: – Modestia si discretia care va caracterizeaza mai sunt valori apreciate?

Angela Similea:
– Indraznesc sa cred ca valorile spirituale nu se demonetizeaza. Viata insa goneste, ne copleseste prin ritmul ei, ne fura, ne viciaza. Omenirea traverseaza o perioada grea, zbuciumata, in care echilibrul se pierde intr-o clipa iar refacerea sa poate dura ani si ani de zile. Crezul meu este ca bucuria nascuta din lucrurile simple de care suntem inconjurati la tot pasul si pe care, de regula, le ignoram, pentru ca nu le vedem, ne deschide o lume in care binele triumfa, cu conditia sa ii acorzi ragazul de a-l lua in seama.

RD: – Credeti ca muzica de azi se adreseaza prea mult publicului tanar?

Angela Similea:
– Nu in totalitate.
Publicul, privit ca intreg, este ca o haina multicolora ce nu se schimba ca textura, dar isi modifica permanent nuantele. In salile de concert am vazut public de toate categoriile de varsta, dar in mod deosebit tineri. Ei au o sete de cunoastere imensa, au deci nevoie de cat mai mai multa informatie din care ei sa poata selecta ceea ce considera util, iar in materie de muzica sa o poata alege pe cea in care se regasesc. Mediatizarea muzicii “tinere” este o atitudine comerciala, intr-o societate bazata pe consum! Alta este insa problema: insuficienta mediatizare a intregii creatii romanesti.

RD: – Multi din cantaretii noii generatii sunt foarte contestati de critici. Dumneavoastra ce parere aveti?

Angela Similea:
– Indiferent de cat ai putea darui pe scena, daca sala este goala, nu se intoarce nimic la tine si, in timp, seaca izvorul. Artistul traieste prin publicul sau.
L-am numit adesea Marele Public, il respect, lui ma inclin. Dar el detine si puterea de a ridica, precum si puterea de a spulbera, aducand o existenta la anonimat.
Rigorile stabilite de public cern in timp adevaratii artisti; si asta dincolo de orice juriu sau de criterii scrise.

RD: – Ati fost o femeie curtata?

Angela Similea:
– V-as intreba: carei femei i-ar sta bine sa nu fie curtata?

RD: – Credeti ca exista o singura mare iubire in viata?

Angela Similea:
– Cred ca iubirea este un sentiment ce nu poate fi exprimat cantitativ. Este adevarat ca, la tinerete, iubirea inseamna si atractie, chimie, si suntem cu totii tentati sa confundam aceste trairi cu “marea iubire”. Odata cu trecerea timpului, am realizat insa ca iubirea inseamna, dincolo de orice, disponibilitate la sacrificiu, neconditionarea daruirii de sine. Chimia pierde din pondere, in favoarea prieteniei, fidelitatii si devotamentului.
Si atunci, in diferite etape, “marea iubire” ne poate surprinde, fie atrasa de culori vii, fie sfidand argintul din par. Important este sa ramanem increzatori in iubire, in acest sentiment inexplicabil ca intindere, care este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

RD: – Ce face o casatorie sa mearga, sa dureze?

Angela Similea:
– Probabil ca dorinta comuna de a mentine comunicarea intre cei doi parteneri, interesul comun. Obligatia este ca fiecare dintre cei doi sa doreasca, in mod responsabil, functionalitatea acestei institutii a casatoriei, sprijinindu-se pe iubire, respect si comunicare.

RD: – Ce mai face fiul dumneavoastra?

Angela Similea:
– Imi face placere sa va spun ca ma simt rasfatata de iubirea lui, a sotiei lui si a nepotilor mei. Sorin a implinit de curand 35 de ani, este un barbat realizat personal si profesional – este specialist in informatica – care nu uita de legatura cu familia sa de aici.
Sunt foarte mandra de el, iar acum, cand vorbesc, imi este greu sa cred cu cata repeziciune s-a scurs timpul. De la saltul lui in bratele mele, seara de seara, la imbratisarea sa de acum, plina de caldura si protectie, mi se pare ca a trecut doar o zi.

RD: – Ce ne puteti spune despre nepoti?

Angela Similea:
– Despre minunile mele? Shoony are 12 ani si este ingeniosul, filozoful si hohotul nostru de ras. Are o energie inepuizabila, in armonie cu imaginatia sa, imbina joaca si studiul, fara sa lase vizibila o limita clara. Iubeste sportul, este stelist, si in acelasi timp se contopeste cu pianul de fiecare data cand degetele ii ating clapele. In plus, de doi ani, este un impatimit al saxofonului. Kiki are 11 ani de cand ne daruieste mugurii ei de vis si frumusete. Deseneaza extraordinar. Iubeste culoarea si cuvantul, iar atunci cand scrie parca picteaza cu vorbe.
Pentru ea exista doar lumina si frumusete, pe care le gaseste in orice lucru pe care il intalneste. Studiaza viola si clarinetul si urmeaza cursuri de dans si de balet.

RD: – Cum va impacati cu viata la tara?

Angela Similea:
– Cu multi ani in urma, Victor a hotarat ca ma poate rasfata cu darurile sale si, folosind natura cu iubire, a adus un colt de rai la noi acasa. Natura vindeca si este mediul in care, in aparenta solitudine, gasesc resursa de energie ce imi reface echilibrul, ori de cate ori am nevoie. Traiesc dimineti de vis, in care soarele ma rasfata cu primele raze, iar frunzele imi fosnesc la fereastra, vestind o noua zi. Serile imi aduc o puzderie de stele chiar deasupra capului, iar in linistea noptii mai tresar doar cand incepe concertul broscutelor de pe lac. Anotimp dupa anotimp, ma pierd in culori si sunete, ratacind pe aleile gradinii noastre.
Iar daca este ger si ninge, caldura semineului ma alinta, in timp ce afara fulgii isi disputa suprematia in dans. Viata la tara e o feerie!

RD: – V-ati iubit foarte mult parintii. Credeti ca relatia pe care o avem cu parintii ne defineste ca persoane?

Angela Similea:
– Fara indoiala. Parintii sunt ingerii nostri pe pamant. Acumulam, crestem si ne formam ca indivizi, in spiritul a ceea ce primim ca informatie si mediu de la ei. Dar caldura parinteasca nu poate fi substituita, iar atunci cand, din nefericire, ea nu exista, se genereaza traume greu controlabile, acel om fiind o viata intreaga vulnerabil din lipsa de repere.

RD: – Ce lectie ati invatat de la parintii dumneavoastra?

Angela Similea:
– Am invatat de la ei scoala iubirii aproapelui, stiinta respectului fata de el, puterea adevarului si ca, in viata, ceea ce dai se intoarce la tine, mai tarziu, intr-un fel sau altul.
In spiritul acesta, motto-ul meu artistic poarta amprentele: Disciplina, Daruire, Adevar.

RD: – Aveti un vis neimplinit?

Angela Similea:
– Mi-as fi dorit sa fac film. Poate ca nu am perseverat suficient in acest vis al meu, stiindu-ma timida, sau, cine stie, poate nu intotdeauna ne dorim ce avem nevoie

de Georgiana Capuerde, 2007

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu