Angela Similea divulga, în sfârsit, cine-i barbatul vietii ei

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea divulga, în sfârsit, cine-i barbatul vietii ei

Am facut eforturi sa ne întâlnim. Agenda ei era foarte încarcata. Când credeam c-am gasit o fereastra, aparea ceva care contramanda totul. Dar cine persevereaza nu poate sa nu ajunga la Angela Similea. Mai ales daca apeleaza la bunavointa mamei, care, din când în când face pe secretara. Fanii, multimea de fani ai Angelei Similea cunosc bine aceasta cale de succes, dar despre asta va fi vorba mai încolo. Acum, în primul moment al întâlnirii, Angela Similea vrea sa-mi aminteasca ca viata ei se conduce dupa câteva principii ferme:
- Iubesc viata, iubesc forta lui Dumnezeu si-i multumesc neîncetat pentru darurile lui. Curgerea timpului nu ma înspaimânta. Nu intru în panica daca observ un rid.
Eu nu-mi fac operatii estetice
Eu am albit brusc când mi-am lasat baiatul în Elvetia. Baiatul urmase în România, scoala copiilor de diplomati. L-am putut înscrie la aceasta scoala, pentru ca sotul meu era olandez. Intrase în viata mea când baiatul meu avea un an si jumatate. L-a înfiat, a fost ca un tata pentru el. Acum însa, baiatul împlinea doisprezece ani si trebuia sa continue studiile. L-am înscris la Institutul Montana în oraselul Zug, un centru de întâlnire a oamenilor de afaceri. Apoi a urmat facultatea la New York, pe urma…. Dar de ce sa anticipam?

- S-o luam acum în ordine cronologica. Ai avut si o cariera stralucita. Cum ai ajuns la succesele la care ai ajuns?
- Învatând. Am o imperioasa nevoie sa învat. M-am nascut într-o familie modesta. Mama a facut mari eforturi sa ne puna, mie si fratilor mei, profesor de franceza. Când am început sa câstig bani, primul meu gând a fost sa-mi iau profesori. Am luat profesor de canto (pe doamna Florica Orascu), mi-am luat profesor de teoria muzicii…
Sotul meu, olandezul Jan

- De ce aveai nevoie de teoria muzicii?
- Pentru ca muzica usoara nu e usoara decât din afara. Întotdeauna am fost obsedata de ideea ca trebuie sa înteleg mai mult decât ceea ce ne apare la prima vedere. N-am pierdut nici o ocazie ca sa urmez un curs de perfectionare, iar când n-am avut ocazia, am creat-o. Am învatat sa ma îmbrac consultând mari creatori de moda, pe Doina Levinta, pe Lidia Luludis, pe Irina Stânga. Datorita (si) baiatului meu, am învatat americana (nu engleza). Datorita lui încep sa iau lectii sa devin femeie de afaceri. Desi miscarile esentiale pe care le-am facut în cariera mea nu au pornit întotdeauna din învatatura, ci din instinct. La un moment dat, de pilda, mi-a iesit în cale un impresar serios, care mi-a oferit o mare suma de bani ca sa cânt la Las Vegas. Instinctul mi-a spus: nu! Eu nu sunt facuta pentru acest tip de spectacol. Pentru mine, a cânta unor oameni care au în fata un pahar e ceva prea dur. Night Club-ul nu mi se potriveste. Am refuzat deci fabuloasa oferta si nu-mi pare rau deloc. Azi, interpretele de muzica usoara nu mai pot refuza.
- Si cu barbatul olandez ce se întâmpla?
- Se numeste Jan. Ne-am casatorit în ’74, adica într-o vreme când totul era pe nu. N-am vrut sa plec în Olanda, a venit el aici. Ca sa nu calc pe nimeni pe bataturi, am cautat sa stau în umbra. Sedeam în umbra, dar câstigam destul de bine. Sa zicem ca, în lunile bune, câstigam 100.000 lei. Asta înseamna ca pe atunci… câstigam o masina pe luna
De fapt, mai mult decât o masina. Acum, e imposibil sa-ti iei o masina cu ce câstigi într-o luna. Nu ma duceam la receptii, la cocteiluri. Duceam un trai bun, dar sters. Singurul lux pe care mi l-am permis au fost vacantele. Mergem în Grecia, treceam în Italia, suiam pâna la Vila d’Este, intram în Elvetia, apoi, repede, din nou, acasa.

- Cum ?i se parea, pe atunci, mediul oamenilor de afaceri?
- M-a surprins faprul ca se bea. Oamenii de afaceri beau enorm. Si femeile, si barbatii. Se bea ca-n serialul ,,Dallas’’. Din cauza asta m-am despartit de Jan. Dar nu-mi place sa vorbesc prea mult despre viata mea personala.
- Am citit totusi, prin ziare, ca…..
- Da, am auzit si eu….Mi-au spus unii prieteni….Am vazut….Asta-i situatia….Ziarele nu se vând daca nu povestesc fapte pioase….În America, de altfel, vedetele platesc ca sa se vorbeasca în presa despre ele, chiar si negativ. Dl Surdu? Îmi e prieten. Atât. Îi apreciez educatia, forta, ba chiar si talentul de cântaret, pentru ca e un tenor foarte bun. I-am spus adeseori ca si-a gresit cariera….Atât. Florin Piersic, fermecatorul natiei, da, a jucat un rol important în viata mea. Am aparut împreuna în ,,Jocul de-a vacanta’’. Dupa aceasta experienta, am cântat altfel. Florin, m-a ajutat sa devin mai puternica. Dar eu nu-l tratez pe Florin ca pe un barbat….
Florin Piersic e un vrajitor
Ca personaj, el reprezinta o lumina foarte puternica, dar eu am avut grija sa nu joc rolul fluturelui care-si arde aripile apropiindu-se prea mult. Sigur ca pentru asta îti trebuie anumite date….

- Ce fel de date?
- Bunica mea a fost o femeie care avea darul de a vindeca si cred ca am mostenit de la ea o anume energie superioara. De exemplu, de curând, Puiu Ohanesian a fost internat la spital cu o afectiune la inima. Împreuna cu sotia lui, am fost sa-l vad. Acolo, lânga patul lui, simteam cum îmi ard mâinile. Puiu suferea. L-am rugat: ‘’Puiule, lasa-ma sa-ti tin mâinile pe inima.’’I le-am tinut cam un sfert de ceas. Seara, mi-a dat un telefon ca sa-mi spuna ce bine i-a facut terapia mea. Nu-i o terapie. E reiki, o tehnica indiana de a-ti controla energia. Durerea e o lipsa de energie, fiindca….
DA, am o energie miraculoasa

- Înteleg ca am în fata si o femeie de afaceri la început de cariera. Care-s principiile pe care te bazezi în noua profesiune?
- Primul principiu: sa fii atent în jur. Daca esti atent, simti de unde poate aparea ocazia. Al doilea principiu: sa perseverezi. O usa închisa nu înseamna sfârsitul; daca revii, usa se va deschide. Al treilea principiu: sa fii abil, sa-ti întelegi partenerul. Aici eu am un avantaj pentru ca oamenii de afaceri cu care colaborez sunt, în general, de vârsta mea. Ma cunosc. Pentru mine nu e greu sa ajung la cutare sau la cutare. Daca-i totusi greu, nu ma descurajez si nu preget. Daca-i, de pilda, vorba de o actiune de binefacere pentru orfani- bat la usa unui business man chiar si sâmbata, chiar si duminica, si nu numai în Bucuresti, dar si la casa lui de la tara.
În afaceri însa, imporant este sa ai si un proiect bine pus la punct. Eu am acum – printre altele – un proiect în legatura cu fetele de pe strada. În majoritatea cazurilor, aceste fete se prostitueaza nu din viciu, ci din saracie, din mizerie. Proiectul meu este sa finantez, pe lânga manastiri, scoli. Nu ca sa le calugaresc, ci sa le ofer o sansa sa învete o profesiune. Sunt sigura ca voi reusi cu ajutorul unor oameni de afaceri….

- Dar cum traiesc acesti oameni de afaceri, aceasta clasa de mijloc româneasca?
- Traiesc într-un permanent stres, traiesc într-o goana nebuna dupa bani. Sotiile au ramas acasa; din aceasta cauza se simt cam în afara si, uneori, cam tradate. E si ceva adevar aici. Un om de afaceri care sta de dimineata pâna noaptea în tensiune cade mai usor în ispita când vede o fusta mini-mini. Acestea sunt însa doar accidente, si sotiile ar face bine sa nu-si riste familia din cauza unor accidente. Dar nevestele nu sunt decât rareori întelepte. Cum traiesc? Sâmbata si duminica pleaca la munte. Nu-i un capriciu, e o nevoie presanta sa-si încarce bateriile. Bucurestiul e zgomotos, e murdar, e acaparant. Trebuie sa-ti refaci energia. De altfel, toti oamenii de afaceri din lume traiesc în acest stres.
Baiatul meu e instalat în Connecticut, deci departe de New York. Acolo viata e mai putin zgomotoasa, e mai multa natura, dar oamenii muncesc pe rupte. Singura supapa a existentei este weekend-ul, când se reuneste familia, când se vad prietenii, când se face un ,,barbecue’’. În rest, munca de o intensitate nebanuita pentru noi, care ne imaginam ca viata omului de afaceri e cu totul alta, fiindca visul nostru e sa avem bani, dar fara stres si fara acest efort salbatic. Îmi aduc aminte, de pilda, de femeile pe care le întâlneam în frecventele mele sejururi la Viena. Ieseam împreuna seara, la restaurant, dar dupa maximum doua ore erau la pamânt si trebuiau sa se retraga, fiinda mâine începeau o alta zi infernala. Dar românii învata repede. Vor învata si lectia asta. Avem si cap, si energie.

- Întotdeauna ai avut acest optimism?
- Nu, au fost si momente în care am clacat. În ’90, am cazut în depresie. Doi ani am stat în casa cu ochii pe televizor. Socurile îsi spuneau cuvântul. Si când s-a însurat baiatul meu am fost socata. Mi se parea ca, la 22 de ani, e prea devreme. Mai speram sa-l fi avut lânga mine o vreme, dar n-a fost asa. M-am trezit. Am încercat sa fiu o buna soacra si o bunica moderna, care sa fie un fel de profesoara-prietena a nepotilor. E o fericire sa stai cu ei. Cântam la pian împreuna, ne amuzam extraordinar. Acum pot sa vorbesc de amuzament, dar în ’90 eram la pamânt. Lipsa de miscare ma îngrasase. Nu mai vedeam nici o iesire. Stiti cine m-a scos din starea asta pe care o vedeam fara iesire? Fanii mei. Îmi lasau la usa, pe palier, buchete de flori, îmi scriau scrisori, multe, multe scrisori, ba chiar, cu complicitatea mamei mele, îmi intrau în casa si ma luau la socoteala. Asa am putut sa ma ridic din nou.
- E bine sa fii o femeie libera, independenta?
- Independenta mea e ceva impus de împrejurari. O femeie prea independenta nu e prea fericita. Prea multa seriozitate e un handicap. Pentru mine, barbatul ideal este fiul meu. Este exclus sa mai întâlnesc, în aceasta lume, un barbat asemenea fiului meu.

Domnica Nastase
Revista ,,Ea si el,, anul I, nr.3, 10 decembrie- 10 ianuarie 1997

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 comments

  1. Tanta - Tuesday, 5 May 2015 03:21 am

    Angela draga,ascultam,ascult si voi asculta tot timpul melodiile tale. Melodii cate ma ung la suflet.Dumnezeu sate ajute sa scapi de problemele care le ai. Multa sanatate.

    Reply
  2. theodor savescu - Tuesday, 19 January 2016 03:36 am

    ANGELA SIMILEA ESTE O CANTAREATA EXCEPTIONALA SI AN AFARA DE ASATA ESTE O FEMEIE FOARTE FRUMOASA

    Reply

Lasa un comentariu