Angela Similea: Eu sunt nascuta pentru muzica! Nu pot trai fara ea

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea: Eu sunt nascuta pentru muzica! Nu pot trai fara ea

Rep.: – Ce ne puteti spune pentru început?
Angela Similea: – La fel ca toti ceilalti, sunt în aceeasi perioada de cercetari, de cautari, de reasezari, pentru ca daca esti obisnuit cu un anumit mod de viata, în momentul în care se cutremura acest mod de viata unii se descurca mai simplu, altii mai greu, mai complicata li se pare reasezarea. Eu fac parte din cea de-a doua categorie. De ce? Pentru ca sunt plina de sensibilitate si radarul sufletesc care s-a salasluit în sufletul meu, în mijlocul inimii mele, primeste cu coplesire – în afara lucrurilor frumoase care se petrec în jurul meu – lucrurile stresante. Oamenii sunt stresati de existenta si nu au cum sa nu ma influenteze si pe mine. Dar, în orice caz, se pare ca am ajuns la malul acestui drum.
Rep.: – Deci acesta este si motivul pentru care ati aparut mai rar în ultima vreme?
Angela Similea: – Sa zicem ca si acesta este unul din motive! În primul rând, mi s-a parut normal sa las drum liber celor care doreau de mult sa bata la poarta muzicii usoare. Si am avut senzatia ca s-a împamântenit ideea ca datorita vedetelor existente, ei nu au loc. Desi, sunt convinsa ca publicul a avut nevoie de mine si de colegii mei de generatie, mi s-a demonstrat lucrul acesta, eu am simtit nevoia sa ma retrag în casa mea, nu cea compusa de Ion Cristinoiu, pe care am iubit-o, si pe care, sunt sigura, publicul a iubit-o, si sa ma gândesc la ce am facut. Eu sunt nascuta pentru muzica, nu pot trai fara ea, dar nu pot adapta educatia muzicala pe care am dobândit-o de-a lungul anilor la curentul actual care nu mi se pare suficient de profund pentru a exista.
Rep.: – Sa ne întoarcem în timp, d-na Angela. De la înaltimea unei cariere stralucite, cum vi se pare Angela Similea de acum 25 de ani?
A. S.: – Desi ca aspect parea o fiinta fragila, plapânda, Angela Similea era deosebit de energica, de tenace si mai ales serioasa, datorita dragostei ce o purta muzicii, dorintei de a duce catre public ceea ce simtea. Tot ce o framânta, tot ce primea de la compozitori, de la textieri, ea voia neaparat sa treaca prin filtrul ei catre public.
Rep.: – Timpul dedicat muzicii nu a necesitat un sacrificiu? Acest timp l-ati fi putut petrece în familie, alaturi de fiul dvs. Oare muzica merita acet sacrificiu?
A. S.: – Mi se pare ca orice fiinta care face cu pasiune ceea ce face, se sacrifica. Pasiunea atrage dupa sine sacrificiu. Fara îndoiala, as fi putut petrece mai mult timp alaturi de fiul meu, în familia mea, dar consider ca fiecare a primit suficient de la mine, iar muzica nici acum nu a primit tot ce putea sa primeasca.
Rep.: – Asta asa este! Dvs. faceti parte din generatia de aur a muzicii usoare românesti. Ca solista ce ati trait atâtia ani si traiti în miezul fenomenului muzical românesc, ce parere aveti despre muzica usoara româneasca actuala? Va întreb acest lucru fiindca dupa decembrie 1989 s-a vorbit despre o criza în muzica româneasca. A existat aceasta criza?
A.S.: – Da. A existat si înca mai exista. Asa cum am spus la început, creatorii muzicii usoare românesti sunt în continuare în cautare. S-a întâmplat acest fenomen de refuz în a mai activa în ideea de dinainte de ’89. Mie îmi pare rau ca toti am cazut în aceasta stare. Muzica usoara româneasca este un gen serios, profund, cu radacini adânci. Ea nu poate fi omorâta. Ea trebuie sa existe asa cum a fost. Asa a fost frumoasa, a avut o valoare extraordinara si are. Ea nu trebuie distrusa!
Rep.: – Muzica usoara româneasca este, totusi, competitiva. Compozitori buni avem, textieri – de asemeni, interpreti – dvs. sunteti dovada cea mai stralucita! Studiouri moderne de înregistrari au aparut. Totusi ce se întâmpla? Se tot vorbeste de intrarea în Europa. De ce nu ne aliniem muzicii europene?
A.S.: – As dori sa va întreb daca muzica ceha sau slovaca a intrat în Europa? Daca muzica ungureasca a intrat în Europa? As dori sa va întreb daca muzica ruseasca a intrat în Europa? Nu este vorba daca muzica româneasca a intrat sau nu în Europa. Este vorba de acel management, care este absolut obligatoriu în lansarea muzicii românesti în lume. Muzica româneasca a fost recunoscuta întotdeauna ca o muzica aparte. Ca sa patrunda în afara, trebuie sa pastreze caracterele zonei geografice din care provine. În niciun caz nu trebuie copiat stilul american, englez sau mai stiu eu care stil. Se poate folosi ritmul, se pot folosi acorduri, se pot folosi numai elemente care sa o împrospateze, sa o actualizeze.
Rep.: – Care credeti ca sunt interpretii tineri care vor forma, peste ani, o alta generatie de aur a muzicii usoare românesti? Credeti ca va mai exista o astfel de generatie?
A.S.: – S-ar putea ca acum 25 de ani sa se fi pus aceeasi întrebare când generatia de care dvs. ati întrebat a aparut. Deci, probabil ca este un ciclu în care, la 20-25 de ani, sa se repete aceasta întrebare. Eu am încredere în toti tinerii interpreti, cu conditia ca sa nu doreasca numai bani. Sa se daruiasca cu pasiune ideii îmbratisate.
Rep.: – Revenind la dvs… Daca nu ati fi ajuns cântareata, ce altceva credeti ca ati fi putut face?
A.S.: – Mama si bunica mea mi-au spus ca de mica eram în fata oglinzii si cântam. Cred ca nu eram buna pentru nimic altceva. Ca dovada, acum încerc sa fac si altceva si îmi este foarte greu.
Rep.: – D-na Angela Similea, ce a însemnat pentru dvs. întâlnirea cu teatrul? Faptul ca ati jucat alaturi de mari actori, ma refer la Florin Piersic, Matei Alexandru, partenerii dvs. în ’’Jocul de-a vacanta’’ si mai recentul ’’Adio, femei’’, în care l-ati avut ca partener pe Stefan Iordache? Nu v-a fost frica sa jucati alaturi de acesti ‘’monstri sacri’’ai scenei românesti?
A.S.: – Mi-a fost foarte frica! Si înainte de a începe pregatirea spectacolelor si în timpul spectacolelor. Sigur, a fost o nebunie din partea mea sa apar alaturi de ei pe scena, dar acel sâmbure de neliniste care exista în mine, în dorinta de a da cât mai mult, ma îndemna sa nu ramân coplesita la gândul ca sunt atât de puternici si ca ar putea sa ma ‘’striveasca’’ cu un simplu gest. Norocul meu a fost ca aceste mari personalitati sunt extraordinar de mari colegi.
M-au primit prieteneste, ca pe un copil care trebuie directionat. Atmosfera care s-a creat a fost o atmosfera care putea sa ajute pe oricine, nu numai pe mine. Eu m-am straduit sa nu-i fac de rusine.

Rep.: – Nu ati fost stapânita atunci când ati descoperit placerea de a juca, de regretul ca nu vi se propun si alte roluri? Va întreb acest lucru, pentru ca cei care v-au vazut în spectacolele amintite sau în filmul regretatului Ion Popescu Gopo ’’Ramasagul’’ – au asteptat de la dvs. alte spectacole cu roluri mai deosebite…
A.S.: – Recunosc ca si eu mi-am dorit acelasi lucru! Si mi l-am dorit din adâncul sufletului! E adevarat, eu sunt persoana care nu a batut niciodata la o usa spre a cere. Am considerat ca daca exista regizori interesati, ma vor cauta. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Rep.: – D-na Angela Similea, raspundeti-mi foarte sincer: este greu sa fii vedeta?
A.S.: – Nu stiu! Acum nu stiu sa va raspund! Nu este simplu!
Rep.: – Va simtiti magulita atunci când oamenii întorc capul dupa dvs. pe strada?
A.S.: – Nu fac numai lucrul acesta! Ba chiar te si opresc , chiar ti se adreseaza! Câteodata nu-ti cade bine, dar câteodata esti fericita.
Rep.: – Ati înregistrat la Electrecord 8 L.P- uri incluzând si dublul album ’’Adio, femei’’. Nu sunt putine? De ce sunt atât de putine?
A.S.: – Pentru ca n-am avut încredere în perioada aceea în calitatea discurilor. Este o gresala a mea. Într-adevar sunt putine. Dar asa a fost!
Rep.: – Vorbeati într-un timp de un disc pe care trebuie sa-l înregistrati în Germania. Mai este valabil acest proiect?
A.S.: – Se lucreaza la el, dar apare foarte greu pentru ca cei interesati în acest proiect pun niste conditii cu care nu prea sunt de acord.
Rep.: – Daca ar fi sa gasiti o trasatura comuna cântecelor dvs. , care ar fi aceasta?
A.S.: – Iubirea de oameni si de frumos!
Rep.: – Si despre ‘’angelisti’’ ce ne puteti spune?
A.S.: – Ca-i iubesc, ca le multumesc ca exista si ca-i sarut!
Rep.: – D-na Angela Similea, va simtiti pe deplin împlinita din punct de vedere artistic? Credeti ca lipseste ceva carierei dvs.?
A.S.: – Eu sunt multumita de toti acesti ani care au trecut peste mine.
Sigur ca mai sunt multe de spus, si în masura în care se va putea, poate am sa spun. Dar, deocamdata, eu sunt multumita.

DANUT CHIRIAC
Jurnal de Bucuresti, februarie 1993

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu