Angela Similea, nedespartita de peste

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube

Angela Similea, nedespartita de peste

- Pentru ca am promis cititorilor nostri o ‘’surpriza’’, ticluita pe un colt de masa – de bucatarie – sa tragem cortina. Si sa-i invitam la acest spectacol inedit, cu recuzita… consumabila (cine are, parte-si face!). Deci, de la ce pornim?
– Minuturile; vi le propunem drept prolog. Vreau sa dau o reteta, a mea; o gustare calda, care se obtine din câtiva ficatei de pasare si slaninuta taraneasca, taiata felii foarte subtiri si lungi, pentru ca în ele învelim ficateii, piperati în prealabil (sare nu se pune!); învelindu-i astfel (ca pe bebelusi), îi întepam (ca pe vampiri), cu o scobitoare – care tine slaninuta, sa nu se desprinda. Bagam la cuptor aceste ‘’compozitii’’, asezate pe un gratar, pe care am asternut o folie de aluminiu, perforata (astfel grasimea se va scurge în tava cuptorului). Ficateii vor fi copti, nu prajiti în grasime.
– Aveti o preferinta culinara anume?
– Eu consider ca pestele nu trebuie sa lipseasca din hrana noastra. Macar de doua ori pe saptamâna trebuie sa consumam peste, chiar si din conserva. V-as recomanda o ciorba de crap, extraordinara. Se rade un morcov, se taie solzisori o ceapa mare, un ardei gras taiat felii subtiri; se calesc în putin untdelemn fara sa li se schimbe culoarea! Se adauga o lingura de boia duce. Turnam apa în urmatoarea proportie: la o unitate peste – 3-4 unitati de apa. Se fierbe pâna se înmoaie legumele. Se pune apoi pestele taiat în bucati mari si se lasa la foc pâna când e fiert. Pestele se serveste separat (este neplacut sa dai mereu de oase), iar în ciorba, la masa, se mai adauga o lingurita de boia iute.
– De unde ati învatat sa gatiti?
– Am avut doua remarcabile profesoare: prima – mama mea; de la cea de-a doua – doamna Ohanesian, sotia maestrului, am sa va împartasesc una din minunatele retete pe care le-am aflat. Este vorba despre ‘’clatite mexicane’’. Daca nu stiti sa faceti clatite, rugati pe cineva sa vi le faca; eu nu stiu, nu pot sa le arunc, mi le face tata. Deci, eu vin cu partea de umplere a lor: un pui întreg , fiert (pâna când se dezlipeste carnea de pe os) împreuna cu un morcov si o ceapa. Carnea se trece prin masina de tocat, se adauga 2 oua întregi, marar, 2 linguri de smântâna, sare si piper. Cu aceasta pasta se umplu clatitele; lateralele se îndoaie peste compozitie, iar de jos în sus rulam, în asa fel încât sa nu iasa compozitia din clatite. Se trec prin ou, (batut), prin pesmet, se prajesc (ca snitelul); se aseaza apoi într-un vas yena. Turnam deasupra un iaurt batut cu putin suc de rosii si dam la cuptor, la foc potrivit, pâna se coc. Vedeti, este simplu; totul e sa avem clatitele gata!…Pentru ca suntem în post va mai propun o reteta extrem de simpla: lasam orezul o jumatate de ora în apa. Calim: morcov ras, ceapa solzisori si ardei gras (sau câteva boabe de mazare). Se rastoarna peste ele orezul strecurat bine. Dupa ce s-a calit , turnam 3 cesti de apa (la o ceasca de orez) si dam la cuptor, la foc mic.
– Nu încheiem înainte de a afla desertul dvs. preferat….
– Toate dulciurile de casa pe care mi le face Tudorita Ohanesian. Mama face gogosi grozave. Clatite, cum v-am spus îmi face tata; tot el îmi face si placinta cu dovleac; de fapt, el gateste orice. Ca sa nu mai vorbim despre fratele meu care este chiar bucatar de profesie. Cum vedeti, la noi se pare ca este o atractie de familie catre arta culinara. Asa ca putem reveni oricând cu alte retete.
– Va multumim si va asteptam cu noutati savuroase!

OLIVIA STIREANU-CHIRVASIU
Tineretul liber, 20 noiembrie 1993, nr. 1102

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu