Angela Similea – ,,Sa iubeasca muzica asa cum o iubesc eu’’

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea – ,,Sa iubeasca muzica asa cum o iubesc eu’’

- V-am adus un trandafir! Se spune ca nu va plac…. ziaristii!
– Nu dau interviuri. Sunt ca un ochi indiscret în viata artistului. Publicul ne alege pentru a ne aseza în fata lui. E o mare bucurie, dar în acelasi timp considera ca are dreptul de a se baga si în viata noastra. Asta e trist. Un artist trebuie apreciat pentru ceea ce face pe scena. Nu ca as avea ceva de ascuns. Vorbesc în principiu. Eu nu am nici o angoasa atâta timp cât am un baiat atât de mare. Îl iubesc mai mult decât pe mine. N-as putea trai fara el.
– Câti ani are?
– Are 16 ani. S-a nascut pe 24 octombrie. Când mergeam spre maternitate , dupa o lunga perioada de vreme urâta, a aparut deodata soarele. De asta îl cheama Sorin. Când avea vreo 7 ani si ceva, eram cu totii într-un turneu în Honolulu, sotul meu i-a spus ca o sa întâlneasca multe fete frumoase. Peste o saptamâna, îl bate pe umar si-i spune: Tata, cei de aici ar trebui sa-ti plateasca o taxa. De ce? Pentru ca le-ai adus o fata frumoasa, pe mama! Asa e baiatul meu. Îi place muzica, dar nu o practica. Are înclinatii spre matematica, biologie si ultima pasiune a lui este astronomia.
– Puteti sa-mi spuneti pentru ce traiti?
– Ca orice om, m-am nascut întâmplator. De trait însa traiesc pentru ceva. Cred ca seman bunicii. Ea cânta la bucurie, dar mai ales la tristete. A locuit într-un sat din Dobrogea, aproape de tarmul marii. A avut 12 copii. Multi i-au murit. Unul chiar mare, de 24 de ani. Si-a pierdut si sotul. Gasea pentru fiecare suferinta un cuvânt bun. A fost o femeie adevarata. Un astfel de om, când trece prin greutatile vietii, devine mai cald, mai întelegator ca de obicei. La batrânete a fost o sfera de bunatate. Eu sunt ambitioasa dar si generoasa. Se pare ca de la ea am mostenit totul. Pentru a fi cântareata, trebuie sa ai o fire luptatoare, bataioasa. Eu eram fragila. Nu aveam nimic în comun cu persoana de astazi. Doar romantismul. Profesorul meu de muzica de la liceu, Marin Teofil, a intuit totusi, ceva deosebit la mine. Parintii nu erau de acord, eram eleva. Nu poti sa fii tot timpul pe drumuri, îmi spuneau. Apoi, compozitorul George Grigoriu m-a trimis unde trebuia. La profesora Florica Orascu de la Scoala populara de arta, extraordinara profesoara. Pe fiecare l-a ajutat sa se dezvolte conform personalitatii lui. Apoi, a urmat Cerbul de Aur. A început epoca profesionalismului.
– Ce credeti despre iubire?
– Cel mai important aspect al vietii omului este dragostea. Iubirea este si dureroasa… De obicei, ne amagim…
– Credeti…
– Pe scena trebuie sa ai un radar în piept. Sa stii precis cu ce începi si unde ajungi. Aici intra si talentul si experienta. Poti sa fii frumoasa, dar daca nu dai publicului ceea ce îi trebuie, îl pierzi. M-a ajutat mult în cariera mea si faptul ca am cântat cu aceeasi formatie. De 17 ani cânt cu ,,Savoy’’, condusa de Marian Nistor. Cânt într-o atmosfera de cunoastere totala a personalitatii mele. Ne simtim din respiratie.
– Cum vedeti viitorul?
– N-am sa parasesc muzica. Asta nu înseamna ca voi cânta la nesfârsit. Cel mai inteligent lucru este sa te retragi în glorie. S-ar putea sa urmez aceasta maxima. Dar voi cânta.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu