Angela Similea – Un glas de privighetoare

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea – Un glas de privighetoare

Inainte de a pune pe hartie cateva dintre gandurile mele despre Angela, ma intrebam ce epitete, ce comparatii sa aleg pentru a fi mai bine inteles.
Angela, “monstru sacru”, “regina cantecului romanesc”, “soarele stralucitor” care a incalzit inimile atator generatii si care-si transmite razele incandescente sa traverseze autoritar timpul si modele sau, pur si simplu, “Angela noastra”?
– Da! “Angela noastra”, ce straluceste ca un giuvaer in patrimoniul nostru sufletesc, al romanilor.
La nasterea ei au venit ursitoarele si fiecare i-a facut cate un dar, asa cum se obisnuieste.
Au mangaiat-o si au atins-o cu bagheta lor magica, urandu-i:
– sa fie frumoasa…
– sa aiba minte, ca sa inteleaga din viata cat mai mult…
– rabdare, sa-si astepte randul la portile vietii…
– intelegere, pentru a ierta greselile oamenilor…
– cumintenie, ca sa fie iubita si acceptata de-atata lume…
Au pus, apoi, sare si piper, ca sa simta gustul vietii, dar si paine si vin pentru a se impartasi cu succesul meseriei.
Ultima ursitoare, pentru ca nu mai avea ce dar sa-i faca, i-a harazit un glas de privighetoare ce-ti mangaie auzul in zori, precum celor doi mari indragostiti ai lumii, Romeo si Julieta. S-au mai dat in dar trilul si virtuozitatea ciocarliei, ca sa ajunga o mare cantareata.
Si asa a fost. Angela a ajuns marea cantareata, idolul milioanelor de inimi.

La aniversarea zilei sale de nastere, nu-mi ramane decat sa spun, sa scriu si sa cant impreuna cu dumneavoastra:
Multi ani traiasca, Angela!

MARCEL DRAGOMIR
Radio Romania – 9 iulie 2001

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu