Angela Similea – Zestre pentru mileniul trei

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea – Zestre pentru mileniul trei

Începând din acest numar , ‘’Tineretul liber’’ va propune un dialog de la inima la inima cu Regina Albastrului Infinit: ANGELA SIMILEA.
Daca lumea este invadata de kitsch-uri si promiscuitate, daca moda bouiq-urilor s-a razletit în peisajul privirilor noastre cât un hau adânc, impresional si inexpresiv, ‘’Magazin T.L. ’’ scoate la vedere, printr-un gest, speram, recuperatoriu, zestrea cea mai de pret a sufletelor noastre (ale voastre, stimati cititori, tineri indiferent de vârsta!), receptata de potirul de argint si aur curat ce vine sa vi se astearna sub priviri, cu o splendida darnicie – semnata: Angela Similea.
Iertati-ne îndrazneala, dar va propunem o deturnare: nu mai expediati scrisorile pe adresa binestiuta (sau nu!), ci pe adresa ziarului nostru, cu mentiunea: pentru rubrica ‘’ZESTRE PENTRU MILENIUL TREI’’ – Doamnei Angela Similea -; astfel vom reusi sa sporim lumina tiparului cu lumina tainicelor voastre gânduri si sentimente. Multumim si- va asteptam!

Stiati ca dorul plânge?

’’Stiati ca dorul plânge?’’ – sunt întrebata de Gabriela într-una din multele scrisori ce duc spre mine gândurile, sperantele, asteptarile, înflacararea, tineretii voastre. Voua, spectatori si ascultatori ’’de inima’’ ai cântecelor mele, voua prietene si prieteni, care ma înconjurati, ma mângâiati si ma onorati cu admiratia si emotionanata voastra afectiune, voua, carora va place sa va numiti ’’angelisti ’’, va marturisesc ca stiu, stiu foarte bine, ca dorul plânge.
Mai ales dorul de frumos, de bunatate, de prietenie curata, de iubire, de iubire înalta si pura.
Fiindca la toate aceste minuni ale vietii nu ajungem usor, ele se lasa asteptate, ba uneori ne fac sa le întrezarim o clipa, doar o clipa, si dispar. Iar câteodata, împrumutând lumina si stralucirea adevarului, vin spre noi înselaciuni si amagiri care ne ranesc profund. Atât de profund încât ne alunga speranta, surâsul si, ceea ce e mai grav, încrederea. Si nu mai avem încredere în ceilalti si în noi, în sansa care ne asteapta, în bucuria care ni se cuvine, în dragoste. Si e mare pacat! Caci dragostea pe care o visam, dragostea nemincinoasa exista, sigur exista, însa nu mai stim s-o vedem daca am fost prea loviti.
De aceea mi-e frica, mi-e întotdeauna frica, atunci câd urc pe scena. Ma tem ca s-ar putea – ceea ce spun, muzica, versurile si toata fiinta mea – sa nu gaseasca drumul spre sufletul vostru si raspunsurile pe care încerc sa le dau, sa nu fie pe deplin întelese.
Caci asta fac de atâtia ani, cu atâta drag, cu toata daruirea; cântând stau de vorba cu voi. Aidoma celui mai bun prieten. Mâna mea va înconjoara umerii si, cu lacrima, cu zâmbet, cu îndârjire si cu blândete, prin graiul fermecat al muzicii si versului, va spun ca fiecare dintre noi are raza lui de soare.
Ea va mângâie fata acum ori va va mângâia peste o clipa sau peste un timp, daca azi zarea e prea mohorâta. Caci soarele triumfa asupra norilor. Dar nu va ascundeti de el, iesiti-i în întâmpinare. Armonia exista, prietenia exista, oamenii oameni exista.
Si cânt despre aceasta bucurie, cânt ca sa întelegeti ca puteti si trebuie sa fiti mai putenici decât mâhnirea, daca ea va va pune la încercare. Cânt, crezând în frumusetea ce vi se cuvine!
Cânt, ca prin cântec sa va arat ca sunt multe cararile care pot duce dorul la împlinire. Cânt ca dorul sa plânga cât mai rar sau sa nu mai plânga niciodata!

Angela Similea

P.S. Gânduri bune tuturor celor care-mi scriu si mi-au scris, iar celor în prag de examen la facultate, mult succes!

,,Tineretul liber,, 5 septembrie 1993

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu