,,Cerbul de aur în emotie!’’

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea la Cerbul de Aur '70

,,Cerbul de aur în emotie!’’

Ma aflu cu traditionalul carnet de reporter în Studioul 125A al Televiziunii – <> al sperantelor noastre pentru Brasov. Ma straduiesc sa nu fac zgomot, sa nu tulbur atmosfera de lucru. Calin Marian (interpret cunoscut de muzica usoara), <>, ma conduce într-un loc de unde pot sa observ totul. Cine-ar zice ca se repeta pentru un festival de muzica usoara? vocalize, solfegii, indicatii de regie…. Profit de o scurta pauza si trag cu ochiul la partiturile din mâna lui Dorin Anastasiu. Îl abordez cu malitie: Dorine, tot <> si <>?….
– Adevarul este ca, desi n-as vrea sa-mi supar publicul si admiratorii, interpretând aceleasi piese care mi-au adus Premiul I la Constanta nu pot renunta la ele. Pe lânga faptul ca sunt frumoase si potrivite ca factura, fiind un concurs international, am dorit sa lucrez intensiv, nu extensiv, finisând aceste melodii (verificate la un festival national) în cele mai mici detalii. De altfel, repertoriul de concurs pentru Brasov nu este înca definitivat (am ca rezerva ,,Vechiul pian’’ de V. Vasilache jr.).
Fotoreporterul <> pentru câteva clipe, punându-si în functie blitzul.
– Cu ce <> abordezi aceasta confruntare, Dorine?
– Desi as putea spune ca pentru Brasov ma pregatesc de ani de zile, în mod indirect, sunt nesigur si chiar dezorientat. Cred ca un rol important îl joaca, într-o asemenea competitie, si norocul. Exista, ca oriunde, seri bune si seri mai rele. La Constanta, de exemplu, am <> mai mult decât ma asteptam chiar eu, dar oricând poate interveni factorul subiectiv – emotia, gripa, ambianta, dispozitia fizica. Multi uita asta. În rest sunt convins ca totul va fi la înaltime, în frunte cu orchestra si publicul.
Îmi face placere sa-l aud vorbind cu atâta bun-simt si constiinta de sine pe acest, poate, cel mai talentat produs al tinerei generatii. Îl parasesc cu un zâmbet încurajator, rugându-l pe Catalin Marian sa ma îndrume spre Angela Similea.
Si o observatie proprie, împartasita si de cei cu care am discutat, s-au facut cam multe vocalize, prea putina regie, si mai ales, pâna la sfârsitul lui ianuarie s-a lucrat numai cu pian. Kiriloff este excelent, totusi nu poate înlocui o orchestra!
Angela Similea repeta la Concursul de perfectionare al solistilor de muzica usoara, în sala 5, cu profesoara Florica Orascu (o neîntrecuta descoperitoare si slefuitoare de talente; daca i-am aminti doar pe Aura Urziceanu si Dorin Anastasiu….).
Angela este foarte, foarte emotionata, niciodata n-au asaltat-o atâta fotografii si ziaristii. La aproape 24 de ani, consacrarea!
– Înainte de a junge la …. <>, ce trofee sau premii ti-au jalonat drumul în muzica usoara?
– M-am afirmat, de fapt, la sfârsitul lui 1967, când am obtinut Premiul I pe Capitala si III pe tara la al 9–lea Festival al artistilor amatori. Din 1968 sunt eleva profesoarei Florica Orascu. În luna decembrie a aceluiasi an am obtinut Premiul I la Festivalul tinerilor interpreti de muzica usoara din Bucuresti. Dupa un succes… de stima la Constanta, locul I <> la recentul concurs al sperantelor (din partea juriului presei)….
– Ce pregatesti pentru concurs si de ce ai ales tocmai aceste piese?
– <> de Paul Urmuzescu si <> de Giroveanu (iar ca rezerva: <> de Urmuzescu). Prima mi se pare o piesa ideala pentru un festival, o melodie de voce, de linie, de sensibilitate si atmosfera. Iar cea de-a doua are o marcanta tenta româneasca, folclorica chiar; ce slujeste transmiterii adevarului simplu al textului.
– Cum ai vrea sa apari pe scena?
– Într-o mica rochie galbena.
– Ce ai vrea sa-mi spui în încheiere?
– Îmi place foarte mult la munte, vreau sa cânt nespus de bine, dar mi-e tare frica!
Sa le uram succes reprezentantior nostrii si sa asteptam cuminti primul sunet de gong.

Interviuri luate de Octavian Ursulescu si publicate în revista ,,Femeia’’ din
2 februarie 1970 pagina 28

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu