“Interpreti indragiti – Angela Similea”

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

“Interpreti indragiti – Angela Similea”

Cand pe scena Festivalului national de muzica usoara Mamaia 2000, Angelei Similea i s-a inmanat un premiu special, recompensand-o pentru o exceptionala activitate de 30 de ani, publicul a remarcat inca o data frumusetea artistei, cu noul sau look, dar si faptul ca ea insasi a amintit de o cariera mai lunga cu cativa ani, cele 3 decenii de excelenta fiind calculate probabil in raport cu Cerbul de argint din 1970.
Dar Angela, nascuta la Bucuresti pe 9 iulie (ce trio formidabil de “racusoare” de vis: Margareta Pislaru, Mirabela Dauer si ea!) 1946, a facut primii pasi in muzica usoara inca din clasa a X-a, la Liceul nr.6, “Ilie Pintilie”, alaturi de formatia scolii, condusa de Marin Teofil, cealalta solista fiind Luminita Dobrescu (Cerbul de aur, 1969). Piesele sale de debut: “Chemarea marii” si “Spre soare”, ambele de George Grigoriu si lansate de Margareta, care era deja o mare vedeta. In paralel, era si solista corului liceului si efectua turnee pe Valea Prahovei si pe litoral cu Ansamblul de estrada al I.I.S. Tehnometal.
Cu o melodie a aceluiasi George Grigoriu, “Asa esti tu”, la sfarsitul anului 67 obtine doua distinctii la al 9-lea concurs al artistilor amatori: premiul I pe Capitala si al III-lea pe tara. Trece apoi cu succes examenul de admitere in prestigiosul Ansamblu UTC si apare, alaturi de Dorin Anastasiu, in emisiunea TV “Emotii in premiera”, unde canta “Spune, iubite” (de, fireste, George Grigoriu, acest mare descoperitor de talente) si “Guantanamera”. In noiembrie 67, moment decisiv: intra la Scoala populara de arta, clasa Florica Orascu, unde studiaza intens timp de un an, dupa care, sub bagheta aceleiasi admirabile profesoare, urmeaza cursurile de perfectionare ale solistilor de muzica usoara. Dupa aparitii remarcate la TV, in emisiunile “Melodiile Bucurestiului” si “Estrada tineretii”, castiga Trofeul Festivalului tinerilor interpreti de muzica usoara, cu piesele “Asa esti tu” de George Grigoriu si “In cine sa mai cred” de Gaston Ursu.
In iulie 1969 doar un succes… de stima (cel la care se referea anul acesta, pe scena de la Mamaia), la festivalul national care, din motive tehnice, a avut loc la Constanta: la interpretare a cantat “Glasul tau” de Alexandru Mandy si “Asta seara fara lacrimi” de Aurel Giroveanu, iar la creatie “Cu fericirea mea nu te juca”, de Noru Demetriad. In noiembrie 1969 Angela se prezinta, alaturi de alti 32 de tineri, la selectia pentru Cerbul de aur (atunci se facea treaba serioasa si… din timp), pentru ca in februarie 70 sa fie anuntata ca va reprezenta Romania in concurs, alaturi de Dorin Anastasiu, dupa ce cu cateva zile inainte, la “Concertul sperantelor”, obtinea premiul I din partea juriului criticii, premiu impartit tot cu Dorin Anastasiu, castigatorul competitiei. Apoi, dupa consacrarea de la Cerb, din martie 1970, incepe povestea frumoasa a unei cariere unice.
Firesc este sa ne reamintim cateva din piesele sale de succes din acea perioada, unele astazi aproape uitate, dar atat de frumoase (ce superb ar fi fost un recital Angela Similea la Mamaia 2000, cu toate refrenele sale celebre!): “Cantecul nimanui”, “Timpul florilor”, “Ai plecat razand”, “Va veni o clipa”, “Primii pasi pe luna”, “Nel sole”. Inainte de Cerb (unde a cantat “Dupa noapte vine zi” de Giroveanu si “Marea canta” de Urmuzescu) s-a “rodat” la teatrul Constantin Tanase in music-hall-ul “Nicuta… la Tanase”, marturisind reporterilor care o intervievau ca pasiunile sale extra-muzicale (diversificate ulterior) sunt inotul, baschetul, poezia (Toparceanu, Minulescu, Sorescu) si… tricotatul (o mai avea timp azi sa-i impleteasca un pulover lui Victor Surdu?)
Am fost alaturi de ea la zeci de festivaluri, in sute de concerte, multe din ele in acompaniamentul formatiei Savoy, si nu voi putea niciodata uita primirea fantastica pe care i-o facea publicul. A concertat in Cuba, Bulgaria (premiul II la “Orfeul de aur” in 1974), Polonia (“Miss Intervision” la Sopot, in 1977),Cehoslovacia, Germania, URSS, Turcia, a jucat teatru (succes uluitor cu musicalul “Corina” de Edmond Deda), s-a implicat activ in actiuni caritabile… Artista dotata cu un talent rar, mistuita de o pasiune coplesitoare, Angela Similea a ramas fidela in prietenie, compozitorii sai preferati fiind si azi cei care i-au fost si profesori la Scoala populara de arta, Marius Teicu si Marcel Dragomir. Este fericita in casnicie, alaturi de cunoscutul om politic Victor Surdu, mandra de fiul ei, Sorin, bunicuta tanara si afectuoasa fata de nepoti. Cred ca resimte dureros, ca si noi, situatia trista in care se afla muzica usoara romaneasca, marginalizata peste tot, inclusiv la TVR, de aceea a luat initiativa includerii unei sectiuni de muzica usoara la Festivalul national al romantei Crizantema de aur de la Targoviste.
Artista puternica, asa cum a fost intotdeauna si ca femeie, Angela se afla pe o culme a maturitatii sale artistice. Acum doi ani a lansat o carte biografica, scrisa de Smaranda Jelescu, “Angela, cantec si ruga”, si un CD incluzand mai toate marile sale succese,in care exista un numitor comun: iubirea, traita intens, dureros. Ca in marele sau slagar compus de Marcel Dragomir si nedreptatit (se putea altfel?) la Festivalul de la Mamaia, “Sa mori de dragoste ranita”…

(articol semnat Octavian Ursulescu)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu