Angela Similea: Ma numiti stea!

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Angela Similea: Ma numiti stea!

Înca de la primii mei pasi, sfiosi si emotionanti, catre muzica usoara, când ma întrebam înfrigurata daca drumnul pe care am pornit ma va duce la împlinire, la bucurie, sau dimpotriva, se va dovedi un drum gresit, gândindu-ma adesea la cei care urca pe scena, întelesesem ceva important. Si anume – ca din forta unui rol, din expresivitatea si talentul actorului sau balerinului ca si din melodie, cuvinte, glas, împletite cu simtamintele celui care cânta, se naste uneori un nou grai. Un grai de taina care comunica direct cu inimile noastre, care ne umple faptura de bucurie sau tristete, ne înfioara cu aduceri aminte, bune sau rele, si ne arata, ca într-o oglinda, clipele frumoase ce au fost sau care ar putea fi! Dar mai întelesesem ca acest grai vrajit, care e priceput de suflet dincolo de mintea si vointa noastra, îl pot face sa rasune doar câtiva!
Dintre atâtia actori, cântareti, balerini, buni sau foarte buni, ce daruiesc prin mestesugul lor crâmpeie de frumusete, de înseninare, de întelepciune oamenilor, numai câtiva, totusi, pot da viata acestui grai neauzit care-i vorbeste inimii. Si numai acesti câtiva sunt numiti staruri, vedete, stele! Sunt admirati, iubiti, urmariti cu entuziasm si pasiune. Si tot ceea ce fac, vorbele, gesturile, întâmplarile din viata lor devin evenimente în viata spectatorilor care-i îndragesc!
Iar voi, dragele mele si dragii mei ’’angelisti’’ ma numiti Stea! Si în scrisorile voastre, si când ma întâlniti, si prin entuziasmul cu care ma întâmpinati la concerte si prin florile cu care îmi iesiti înainte pe strada, dupa spectacol, sau în pragul casei: ma numiti Stea! Si nu o data m-ati întrebat: ‘’Oare cum te simti când esti o stea?’’ sau ’’Ce simtiti când ziaristii va lauda si va numesc vedeta?’’ ori ’’Ce simtiti când o sala întreaga va cheama si va recheama în scena, rostindu-va numele si aplaudând fara sfârsit?’’ Ce simt? Sunt fericita ca ma numar printre acei care pot face sa rasune graiul tainic ce leaga inima de inima.
Ma numiti Stea! E o imensa bucurie… dar, vai, nu numai atât! La începuturile mele artistice credeam ca daca ajungi o stea nu mai ai nici o grija. Ei bine, m-am înselat!
A fi o stea te transforma, în ochii celor foarte tineri, într-un model ideal! Fara slabiciuni, fara greseli, fara deruta. Care nu dezamageste! Deoarece, întocmai ca minunile scânteietoare din înalt, steaua de pe pamânt învinge întunericul, furtunile, adversitatile, ramânând, în aceasta lume schimbatoare, ceva pe care te poti bizui, semnul sigur si neschimbator, aratând drumul bun.
Doamne! Când am înteles ca si aceasta înseamna a fi o stea, m-am cutremurat! Ochii vostri ma priveau încrezatori: ieri- ca si azi- îmi marturiseati visele voastre, îmi puneati întrebari grave despre viata, despre dragoste! Nu era deloc usor sa va raspund! Si, va amintiti, dragii mei ’’angelisti’’? V-am vorbit totdeauna despre armonie, despre acel echilibru minunat pe care trebuie sa-l gasim în noi si în raport cu ceilalti…
Multi dintre ‘’angelistii’’ adolescenti de ieri sunt azi tineri straluciti. Daca prin cântecul meu am daruit o vibratie în plus sensibilitatii lor, daca, macar o clipa, în discutiile noastre, au simtit prietenia, interesul sincer si caldura cu care le eram alaturi, atunci parca mi se mai usureaza un pic povara. Povara de a încerca sa fii întotdeauna un model fara gres, povara raspunderii de a fi o stea!

Angela Similea

Tineretul liber din 18 septembrie 1993

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Lasa un comentariu