Sa mori de dragoste ranita… pentru muzica usoara romaneasca!

Angela Similea si noi

Facebook Google+ RSS SoundCloud Twitter YouTube
Angela Similea

Sa mori de dragoste ranita… pentru muzica usoara romaneasca!

Dani Rockhoff: Acum doi ani v-ati exprimat intentia de a nu mai aparea in public. Este acest turneu un cadou pentru admiratorii Dvs. din Germania?
Angela Similea: Da, am vrut cindva sa imi ofer muzica doar prin inregistrari…iar acum, fara indoiala, turneul acesta e un cadou al meu, al nostru, adus din Romania.
Ce ne puteti spune despre concertele de zilele trecute de la Berlin si Nürnberg?
Noi incercam sa aducem o alternativa la intilnirea publicului -sau mai precisa diasporei- cu muzica romaneasca. Stiu ca, pina la turneul nostru, spectacolele aveau loc sub forma de petreceri. Noi am incercat sa aducem, pe cit se poate, spectacol sub forma de arta. Acesta e primul meu turneu in Germania: la Berlin ne-am lovit un pic de faptul ca publicul a uitat sa fie spectator. Multi mi-au marturisit ca n-au fost in viata lor la un spectacol. Si erau emotionati, si erau fericiti… ca au putut sa vina la un spectacol. La Nürnberg lucrurile au stat un pic altfel: publicul a fost parca mai aproape de aceasta idee de spectacol de arta, sala a fost mai mare, publicul mai numeros. Iar aici, la Stuttgart, a fost ca pe vremuri, la noi acasa. Am avut senzatia ca publicul s-a mutat din Bucuresti, sau din tara -din Brasov, Sibiu, Arad, Oradea sau Timisoara-…ca s-a mutat aici, la Stuttgart. L-am gasit acelasi, ca pe vremuri!
Ati afirmat odata ca “MTV-ul ne-a distrus specificul”. La ce v-ati referit?
Da, nu numai MTV-ul, ci si ProTV-ul, si de-acolo mai departe. Acest show-biz care face primii pasi, sau mai precis cei care se ocupa cu comercializarea muzicii ne-au distrus specificul, pentru ca se adreseaza unui singur segment de public, interzicind altuia sa mai aiba contact cu publicul. Si sa fiu mai explicita:toti cei ce detin destinele acestei forme de exprimare care se cheama muzica au facut tot ce le sta in putinta ca muzica noastra, traditionala, sa nu mai ajunga la public. Sub nici o forma. Pe nici o cale.
Este vorba de o “boicotare” a muzicii traditionale romanesti?
Da, exact. A muzicii traditionale si a muzicii bune. Pentru ca, dupa parerea mea, si dupa stiinta mea -sper ca nu sint lipsita de modestie spunind ca macar la atitalucru ma pricep- muzica noastra traditionala ajunsese la culmi de stiintà in a fi compusa si interpretata, pina in 90. De atunci, sistematic parca, cineva care a purtat pica, a facut tot ceea ce i-a stat in putinta ca muzica noastra -a Angelei Similea, Corinei Chiriac, a lui Marius Teicu, ca sa dau numai citeva exemple-sa nu mai ajunga la public.
Cineva?
Ei, cineva…Nici nu mai are importanta. In afara de “dance”, “house” “rock”… mai nimic nu mai exista. Si aceasta muzica se adreseaza unui segment foarte redus, foarte restrins. Pentru ca de la 25 de ani, pina la “sa fim sanatosi”…la 100, asta este segmentul cel mare, care asteapta muzica sa, traditionala. Iar nici o forma de arta nu se poate obtine fara investitie.
Credeti ca muzica romaneasca trece printr-o perioada de involutie a melodiei, a armoniei?
Nu cred. Dimpotriva, as putea spune ca am luat-o de la capat. Este un fenomen ciudat: s-a nascut o prapastie…si am luat-o de la capat. Nu s-a mers pe cararile gata batatorite ale codrului pe care era usor sa se strabata, ci au sapat si au luat-o de la inceput. Descopera fiecare: de la copilul acela care se aseaza la instrumentul tehnic si habar n-are de Si bemol pe portativ, dar la ureche parca-i suna bine, pina la cel care incepe de la lalala si-o ia mai departe, descoperind din nou muzica.
Poate fi comparat acest fenomen cu ceea ce se intimpla in politica?
Absolut. In politica, in economie, peste tot. Nu s-au bazat pe nimic, ca sa mergem mai departe, ci au pornit de la capat, de la molecula, de la atom.
Muzica este, totusi, un fenomen apolitic…
N-a scapat nimic. Nici o forma a existentei noastre n-a scapat fara aceasta trauma a rupturii de traditie Acestei traditii ii apartine si slagarul, ca forma de mare popularitate a muzicii usoare.
Este slagarul o replica la valul hip-hop sau manele ?
Este o replica. Insa manelele au existat dintotdeauna, iar ceea ce s-a intimplat e un fenomen ciudat. De fapt, maneaua este o forma de muzica de loc de criticat, este o forma populara a muzicii din Balcani, a muzicii turcesti, deci maneaua-manea e o muzica serioasa. Numai ca la noi a fost preluata spre a inlocui complet orice s-a creat in momentul in care muzica usoara n-a mai avut loc si a fost adus hip-hopul si dance-ul, cu texte pornografice si lipsite de sens. Si-atuncea, pentru ca era gol si pentru ca publicul dorea melodie, au inceput aceste manele sa prinda, undeva in subteran -pentru ca la noi, intotdeauna, la petreceri, la nunti, muzica asta s-a cintat, a existat. Numai ca acum a iesit la suprafata. Au adus-o oamenii care petreceau, o foloseau la bautura si asa…intre ei…au adus-o si raspindit-o, pentru ca nu era nimic de calitate. Iar acum maneaua traieste, fiind acceptata de toti. Chiar eu am auzit si nu mi-a venit sa cred, ca profesori universitari si oameni care consuma muzica simfonica si merg la concerte, asculta maneaua asta cu texte “poetice”. Ce sa zic? Sint fenomene ciudate, de nejudecat.
La festivalul de la Mamaia din 2000 ati facut parte din juriul desemnat pentru sectiile “creatie” si “interpretare”. Cum vi s-a parut calitatea muzicii usoare romanesti prezentate?
Anul acesta n-am urmarit festivalul, pentru ca n-am fost in tara, dar va pot spune ca festivalul de la Mamaia nu mai e Festivalul de la Mamaia, deci nu mai e un festival de muzica ce ne reprezinta, ci este un festival cu muzica aflata in stadiul de cautari, de asezari. El vrea sa se adreseze tineretului -si este foarte bine asa, pentru cà, atita timp cit o muzica are cui sa se adreseze, ea poate trai; si nu poate fi judecata ca e mai buna sau mai proasta. Are cui sa se adreseze, exista consumatori? Te adresezi celui care vine s-o cumpere. Durerea mea, si nu numai a mea, ci si a toata generatiei mele si a publicului care mai este consumator de muzica traditionala, este ca aceasta muzica, traditionala, nu mai are loc. Intentionat nu i se mai permite sa existe.
Interventie Marius Teicu: Festivalul de muzica usoara este o varza formata din muzica usoara, dance, rock, pop-rock, folk-rock si asa mai departe. Nu mai poti spune ce e mai buna: para sau lamiia. Asa e acolo. Nu exista asa ceva in lume…sa amesteci aceste genuri si sub-genuri muzicale, distincte in esenta lor.
Exista un proiect de festival “in dulcele stil clasic” al muzicii usoare romanesti?
Da, exista. Chiar eu lucrez la un astfel de proiect. Nu e un secret, insa nu se poate discuta acum, e prematur. Dar sper ca in decembrie sa poata avea loc prima editie. Domnul Ministru s-a aratat foarte deschis in a participa si a lua sub egida Ministerului acest festival.
Anul acesta e aniversar pentru cariera Dvs. artistica. In anul 1977 ati primit Premiul I la festivalul de la Mamaia pentru Un albastru infinit compus de Marcel Dragomir. Este aceasta melodie o melodie-crez ?
Eu spun ca aceasta melodie este un simbol al muzicii usoare romanesti. Mi-e greu sa spun ca e un crez, pentru ca in fiecare cintec pe care eu l-am preluat, am pus un strop din inima mea. Fiecare melodie poate sa fie un crez, sa indeplineasca aceasta misiune de crez al carierei mele, sau al vietii mele.
Un crez e si “Sà mori de dragoste rànità”, care a fost numita Melodia Secolului!


Dani Rockhoff
2003

pixel Sa mori de dragoste ranita... pentru muzica usoara romaneasca!

Lasa un comentariu